"Ştoarfa lu' tata"

Ieri seară m-a omorât şi pe mine o curiozitate: să mă uit la una dintre cele mai populare şi educative emisiuni care se difuzează la noi, şi anume, "Fata lui tata". (pentru o mai bună informare a opiniei publice: "Fata lui tata" este acea emisiune în care taţii disperaţi pun televiziunea pe urmele loazelor minore, cu scopul de afla cu ce activităţi culturale îşi ocupă ele timpul liber) Slavă Domnului, nu am prins-o pe toată, ci abia de pe la mijloc şi doar până la următoarea pauză, adică zece minute, însă mi-a fost de ajuns cât pentru trei filme.
Cum a început totul: mama, admiratoare a acestui gen de emisiuni, a avut grijă să mărească sonorul la televizor chiar în punctul culminant al acesteia, adică în acel moment când se nasc toate urletele animalice şi bip-urile de rigoare. Sursa zgomotelor: prezentatorul emisiunii îi oferea tatălui imagini în premieră din timpul spionajului. Acesta din urmă suferă un şoc imens atunci când îşi vede pe camera pramatia, cocoţată pe un hăndrălău, gata de acţiune. Suferă un şoc şi mai mare atunci când află că scenele se petreceau chiar în momentul în care el urla şi sărea de pe canapea, gata de un preinfarct. A urmat apoi întalnirea de gradul 007. O delegaţie în frunte cu tatăl, prezentatorul însetat de rating, în spatele său, şi mama albită la faţă la urmă, dă năvală peste cei doi amorezi încleştaţi unul în braţele celuilalt. Discuţia a continuat dupa cum va fi redată, din memorie, mai jos.

Tatăl: Ce faceţi aiiiiiiiiiici??? Fata meaaaaaaa!!!!!

(Fata fuge în spatele prezentatorului, în timp ce hăndrălăul, aflat la bustul gol, ia poziţia de atac)

Tatăl: Tu cine eşti, bă?

Hăndrălăul: Prietenul ei! (sâc!)

Tatăl: Tu nu ştii, bă, că fata meaaaaaa are prieten? Cu mine de ce nu ai vrut să vorbeşti?

Hăndrălăul (calm): Are un prieten pe care i l-ai băgat tu pe gât cu forţa. Şi de tine ea mi-a zis că eşti un comunist cu mintea încuiată.

Tatăl: Fata meaaaaa!!!!!!! (face o pauză, apoi îşi revine) Auziţi...dar voi aţi întreţinut relaţii sexuale????

(În acest moment, pramatia îşi ia inima sfâşiată de durere în dinţii care din fericire au scăpat de furia tatălui. Cu un curaj demn de toată laudă, se introduce între tată şi hăndrălău)

Pramatia: Laaaaasăăăăăă-l!!!!! Nu, nu mai sunt virgină!! (notă personală: Aşa fata lui tata! Aşa! Cât curaj! Câtă sinceritate! Câtă siguranţă!)

Au urmat alte pălăvrăgeli ale personajelor implicate în spectacolul de circ televizat, pe care nu mi le amintesc, apoi a venit pauza publicitară.
Acum, prima problemă se pune în felul următor: aceste emisiuni sunt regizate, asta este clar. Cu toate acestea, ele sunt inspirate din cazuri reale, deci scopul lor este, cică, educativ. Adică se presupune că tot tineretul de sex feminin trebuie să ia aminte de cazurile prezentate în această emisiune cu rating de o sută de ori mai mic decât PIB-ul alocat Educaţiei. Frumos...Aş vrea să văd şi eu o loază din asta care după ce se uită la emisiune are brusc o revelaţie şi se hotărăşte să renunţe la viaţa de noapte, plecările ascunse şi prietenii degeneraţi, pentru a se ocupa de rostul ei pe acest pământ. Parcă o şi văd: azi depravată, mâine director de bancă, la casa ei, maritată, cu copii şi cu o intensă activitate caritabilă.
Cea de-a doua problemă se pune în felul următor: din nou, aceste emisiuni sunt regizate. Deci acele familii sunt plătite de respectiva emisiune să se dea în spectacol. Aici intervine şi marea mea întrebare retorică: cine ar accepta să fie plătit doar pentru a fi văzut bălăcărindu-se la televizor cu toată familia, de vreo nu ştiu câte ori? (punem aici la socoteală prima emisiune cu ei, reluarea acesteia, redifuzarea ei după finalul sezonului şi, bineînţeles, reluarea redifuzării) Dar admitem faptul că este criză, că banul e ochiul dracului şi că omul ar face orice pentru ei (şi să apreciem faptul că, spre deosebire de alţi "fraţi" de-ai noştri, ei obţin bani distrând publicul, nu dând în cap primei pensionare)
Cam aceleaşi lucruri rămân valabile şi pentru celelalte emisiuni construite după acelaşi tipar. Şi, din păcate pentru unii, din fericire pentru alţii, sunt destule. Pentru că se pare televiziunile de pe plaiul nostru mioritic nu găsesc altă modalitate de a-şi face concurenţă decât împrumutând idei unele de la altele, pe care să le expună publicului în stilul propriu.
Cât de curând probabil, vom vedea o emisiune în care copii vor pune televiziunile pe urmele părinţilor. Îmi şi imaginez scenariul întâlnirii: copilul, urmat de prezentator, cameraman şi vreo trei gorile de la SPP, îşi va lua prin surprindere părinţii în piaţă, cerându-le socoteală. Părinţii, cu un imens sentiment de vinovăţie atârnându-le, se vor aşeza în genunchi în faţa odraslei: "Nuuuu, puiul mamei/tatălui! Nu te supăra pe noi şi iartă-ne! Promitem să nu mai facem! Promitem să nu mai cheltuim banii pe zarzavat şi borş şi că ţi-i vom da ţie să te distrezi cu ei!". Urmând tiparul, odrasla se va plânge că este foarte dezamăgită, dar că este dispusă să se gândească serios la propunere, care va fi analizată într-o şedinţă de familie ce va avea loc imediat după oprirea camerei. Scenariu original, succes şi rating garantat. Vizionare plăcută! Până la urmă, de ce nu ne-ar mira?