Un secol de RATB

Anul acesta se împlinesc o sută de ani de când toţi bucureştenii care nu posedă autovehicule personale sau de împrumut folosesc mijloacele de transport în comun pentru a se deplasa oriunde îi duce gândul. Cu această ocazie, îi felicit pe toţi cei care au muncit din greu la dezvoltarea Regiei şi pe toţi cei care lucrează zi de zi la RATB. Aşadar, la mulţi ani, şoferi demenţi care daţi călătorii cu capetele de toate barele şi geamurile din mijloacele de transport din cauza frânelor voastre tâmpite. La mulţi ani, babe şi moşi care ne informaţi zilnic cu privire la înaltul stadiu de depravare la care a ajuns tineretul din ziua de azi. La mulţi ani, cocalari şi piţipoance care le oferiţi celor anterior menţionaţi suficiente materiale informative şi scoateţi din sărite restul călătorilor prin simpla voastră prezenţă. La mulţi ani, voi cei care nu aţi auzit în viaţa voastră de duş înainte de plecare sau deodorante. La mulţi ani, hoţi de buzunare şi alţi Robin Hoozi urbani care ne scăpaţi de toate obiectele inutile cu care circulăm. La mulţi ani, cerşetori care ne oferiţi în fiecare zi scurte momente de divertisment. La mulţi ani, vânzători amubulanţi de evantaie, umbrele, şerveţele parfumate şi "lecoplaste cu rivalon". Cu voi chiar nu am nimic pentru că sunteţi utili economiei ţării, în felul vostru. La mulţi ani, controlori, monumente ale corectitudinii, care amendaţi elevii şi studenţii şi lăsaţi persoanele de etnie să circule "ilegal", cum spuneţi voi.
Dar de ajuns cu urările. Să trecem la alte chestiuni.
Sistemul de transport în comun a cunoscut, de-a lungul celor o sută de ani ai săi de existenţă, câteva modificări. Astfel, de la tramvaiele trase de cai de la începutul anilor 1900 s-a ajuns astăzi la maşinile acelea mari, albe şi frumoase, dotate cu aer condiţionat (cică...), GPS şi camere de supraveghere. Însă nu putem privi aceasta ca o mare diferenţă decât dacă ne referim la design şi dotări. De altfel, şi în ziua de astăzi tramvaiele, troleibuzele şi autobuzele sunt conduse şi folosite într-un anumit procentaj de către animale.
Tot ca urmare a trecerii anilor şi a inevitabilei dezvoltări tehnologice, Omul de Neanderthal din Bucureşti a început să prindă gustul maşinilor pe patru roţi, fapt ce a dus la o altă modificare a sistemului de transport în comun. Un exemplu: în trecut, deşi astăzi pare greu de crezut, în zona rondului din Piaţa Universităţii circulau tramvaie. Invazia de autovehicule ce a avut loc în anii ce au urmat a avut drept consecinţă smulgerea liniilor de tramvai. O decizie oarecum înţeleaptă. Dacă în prezent tramvaiele ar fi circulat cot la cot cu troleibuzele, autobuzele şi maşinile, probabil că acestora din urmă le-ar fi luat cel puţin trei sferturi de oră pentru a ajunge de la TNB până în zona anticariatelor (luând în calcul aici organizarea generală de invidiat a oraşului şi teribilismul şoferilor din ziua de astăzi). Alte zone ale oraşului au trecut printr-o transformare asemănătoare.

Anii vor mai trece, iar peste alţi o sută de ani ne aşteptăm la un nou val de modernizări: mijloacele de transport să nu mai fie conduse de cineva, ci să meargă pe pilot automat, la detectarea ambuteiajelor să facă nişte scheme şi să zboare asemeni calului lui Harap-Alb, iar călătorii să fie selectaţi în funcţie de bun simţ, cei şase-şapte ani de acasă, grad de (in)cultură etc. Până atunci însă, trăiască mersul pe jos, Metrorexul şi cine l-a înfiinţat.

Pentru cei interesaţi de istoria RATB-ului de la origini şi până astăzi, aveţi un articol aici.