Ţărănimea a descoperit cinema-ul

Din seria aventurilor la mall, vin astăzi cu o întâmplare petrecută ieri seară în AFI Palace (mall-ul din Cotroceni, mai pe înţelesul tuturor).
Aşadar, mersei ieri să văd filmul "Case 39" la cinema-ul din AFI, cu gândul că un film horror văzut pe laptop nu se compară deloc cu unul văzut pe un ecran de cateva zeci-sute de ori mai mare. Şi cum trăim în România aka Ţărania Land, bineînţeles că incidentele neplăcute nu au intrat în concediu. Mai exact, de data aceasta mi-a stat de câteva ori sucul în gât din cauza unor primitivi care şi-au zis ei că ar fi momentul să iasă din grotă şi să încerce să se integreze în societate. Şi ca să îmi fie norocul şi mai mare, evident că aceştia s-au aşezat fix în rândurile din spatele şi din faţa mea. Şi deja e cazul să trec la prezentări:

Cel din spatele meu a stat el cuminte în primele douăzeci de minute ale filmului, până i s-au trezit limbricii din fund din comă şi a început să îmi bată cu picioarele în scaun. Cum am presupus că este tare greu şi deranjant să ai limbrici în fund, am stat şi am suportat "masajul" fără să mă enervez (cine zicea ca zen-ul meu nu e bun de nimic să îşi retragă cuvintele chiar acum, înainte să închid paranteza.......). Dar cum omul nu avea limbrici numai în fund, ci avea şi în creier, s-a gândit el că nu este absolut nicio problemă în a scoate telefonul şi a se apuca să vorbească la el, lăudându-se că e în Bucureşti, la film (de unde am presupus faptul că este un ţăran cu acte în regulă care a venit în Capitală, fără să ştie cum merge treaba în încăperile astea imense, numite săli de cinema). Asta a fost prima convorbire. A doua convorbire nu a mai avut loc, deoarece interlocutorul s-a răzgândit şi nu i-a mai răspuns la telefon. Dar ţăranul, ca să fie ţăran până la capăt, ce şi-a zis: dacă nu vorbeşte cu mine, vorbesc eu singur. Şi a început el să îşi bage organul reproductiv în interlocutorul care nu a mai fost interlocutor, pentru că, deh, omul a venit la film horror şi tot testosteronul din organ i s-a mutat în cap. După respectivul incident, a mai pus el în aplicare nişte scheme cu piciorul în scaunul meu, dar pe urmă s-a potolit.

Persoanele din faţa mea: nişte prieteni de-ai Madonnei (aka reprezentanţi ai minorităţii noastre mult iubite) care s-au hotărât să nu mai butoneze Taraf TV-ul şi să facă ceva mai constructiv pentru intelectul lor. Şi au poposit în sala de cinema cred că patru astfel de persoane, una dintre ele o damă de proporţii colosale, o balenă eşuată din ocean fix în sala de cinema, şi care şi-a revărsat balonul supraîncărcat cu aer, cunoscut şi sub numele de "fund", peste trei scaune în partea stângă şi alte două în dreapta. Şi am avut de-a face, în acest fel, cu nişte personaje ale căror singure ieşiri în lume au fost, probabil, bairamele cu Guţă în prim-plan, motiv pentru care şi comportamentul lor a fost de aceeaşi natură. Aşa se face că atunci când ţi-era lumea mai dragă şi sufletul mai împăcat auzeai un muget de vacă (ce în limbajul uman corespunde râsului), care avea forţa şi decibelii să te zdruncine din cel mai adânc somn de veci. Şi asta în momentele în care personajele din film îşi mai băgau o furculiţă în ochi sau îşi mai rupeau un gât acolo. Slavă Domnului că nu am nimerit cu ei la o comedie, pentru că aş fi rămas cu siguranţă traumatizată pe viaţă. Să auzi, un muget, două, hai trei mai înţeleg. Dar când acestea se multiplică simţitor până ajung la douăzeci, treizeci, hai patruzeci, deja începe să devină o problemă pentru nervii tăi.

Bineînţeles că personalul cinema-ului nu a avut nicio reacţie în faţa acestei desfăşurări de nesimţiri, ceea ce este destul de frustrant pentru o persoană care, în loc să facă download ilegal la respectivul film, a venit, a plătit 26 de lei pentru bilet şi nu a auzit decat "Să-mi bag....." şi "HAAAA!!!!!HAAAA!!!!!HAAAAA!!!!! Ce mişto şi-a tras ală un glonţ în cap!!!!!"
Dar suntem români, ne comportam ca atare, iar asta nu ne-o poate lua nimeni (nici nu cred că cineva, în toate facultăţile sale mentale, ar vrea să ne ia aşa ceva). Încep să cred că până şi Omul de Neanderthal era, la vremea lui, ceva mai evoluat decât civilizaţia noastră.