Criza de apă caldă

Mă trezesc eu frumuşel astăzi de dimineaţă şi mă duc la baie cu gânduri măreţe, acelea de a-mi da vreo două ape peste faţă şi de a face un duş. Aşadar, intru în baie, dau drumul la robinetul de la chiuvetă şi aud....ceva. Ce spunea acel ceva? Acel ceva spunea o chestie care semăna cu: "Ţeapă, fraiero. Azi dimineaţă iar nu ai apă caldă".
Acum, eu nu vreau să acuz pe nimeni. Nici pe cei de la RADET, care probabil iar repară conducte, fără să anunţe poporul, nici blocul, unde probabil cineva îşi monta/repara contoare, fără să pună un amărât de afiş pe care să scrie: "Dragi vecini de la apartamentul 105 şi care oţi mai fi, în dimineaţa asta vă lăsăm fără apă caldă". Nu mă mai plâng pentru că este deja cunoscut faptul că nesimţirea este cel mai de încredere tovarăş al românului, iar eu m-am obişuit cu situaţia de faţă.
Mă gândesc că poate a ajuns criza şi la acest nivel: să lăsăm omul fără apă caldă, că şi-aşa foloseşte prea multă. Sau, hai mai bine să fraierim noi, mai marii capitalei, toţi oamenii, să le oprim apa, să le spunem că facem nu ştiu ce lucrări de modernizare/reparare/înlocuire a conductelor şi să justificăm astfel banii pe care li-i luăm. Sau poate că apa caldă o fi şi ea bugetară şi a intrat în cele zece zile de concediu forţat, ori i s-a impus program de lucru mai scurt.
Până aflu răspunsul exact, înapoi cu igiena câteva sute de ani. Încălzeşte-ţi într-o oală apa rece care îţi este furnizată, dintr-un imens altruism, şi toarnă-ţi-o în cap (mai grav dacă rămâi şi fără apă rece şi fără gaze). Nu ne supărăm pentru că oricum noi, românii, suntem cu cel puţin 40 de ani în urma popoarelor civilizate din Europa. Dar, cum bine îmi zicea cineva nu cu foarte mult timp în urmă, ne sacrificăm dacă asta ne scoate din criză.

Acum, după-amiaza, apa caldă dă semne de revenire. Să mă grăbesc să mulţumesc cuiva sau să aştept să văd ce se întâmplă în dimineţile următoare?