Jurnalismul piţipoancelor şi al speciilor înrudite

Să începem cu un mic sondaj: deschizi Internetul şi intrii pe pagina ziarului Playboy sub acoperire (cunoscut şi sub numele de Libertatea). Citeşti bârfele plaiurilor mioritice şi, din scroll în scroll, ajungi la următorul titlu: "Lady Gaga: "Vibratorul mă face fericită"". Ce faci? Intrii să vezi ce are atât de interesant individul numit "vibrator" de îi provoacă fetii o asemenea dereglare hormonală şi neuronală sau îţi pui mâinile în cap şi îţi spui: "Doamne Dumnezeule! Ce ziar o mai fi şi ăsta?" (ori alte reacţii asemănătoare). Eu, personal, înclin puternic spre şi chiar aplic a doua variantă. Şi nu neapărat pentru că aparţin sexului feminin şi aş privi această pseudo-personalitate ca o insultă la adresa esenţei feminine, ci pentru că pur şi simplu nu înţeleg mecanismul de gândire al unei anumite părţi a mass-mediei, care promovează excesiv astfel de "fenomene". Nu generalizez, spunând că întreaga presă, scrisă şi audio-vizuală, se ocupă de astfel de ştiri-bombă, nici nu particularizez, deoarece ziarul mai sus menţionat nu este unica sursă a unor astfel de informaţii.
Ideea este că în ultimii ani am ajuns să fim îmbâcsiţi cu ştiri şi reportaje despre persoane care se doresc a fi vedete, gen: Simona Sensual, Sexy Brăileanca, Sexy Tripletele, Blonda lu' Bote etc. (nu le mai menţionez pe cele din afară). Răsfoieşti ziarul şi vezi ştiri de genul: nu ştiu ce cântăreţ/cântăreaţă si-a cumpărat mazăre de la taraba din Obor, alături de un prim-plan cu traista sa şi un titlu cât Autostrada Soarelui, să îl vadă şi cel mai chior cititor, ori că vedeta X s-a împiedicat din cauza tocurilor sale de paişpe şi a căzut cu nasul fix într-un...deşeu toxic. Sau deschizi televizorul şi vezi un super-reportaj cu Marean Gherţoiul cel Bengos, alături de palatul şi haremul lui. Ca să nu mai vorbim de faptul că toate anti-talentele, cu voci de spart geamurile şi crăpat pereţii, sunt considerate mari artişti/artiste, diamante neşlefuite ale muzicii, Pavarotti de Pantelimon sau alte astfel de apelative.
Avem şi noi valori, care însă sunt lăsate la naftalină şi scoase de acolo cu scopul de a mai varia puţin informaţia. Şi nu este numai presa de vină, ci şi publicul care pare să guste acest tip de jurnalism, devenit deja o tendinţă. Pentru că noi facem rating OTV-ului atunci când dă pe post poza cu unghia netăiată a Elodiei, noi cumpărăm ziare şi reviste de tipul celor descrise mai sus, dându-le de înţeles că asta vrea poporul, deci asta trebuie să primească şi de acum încolo. Ne transformăm, unii dintre noi, în nişte consumatori de imoralităţi şi amoralităţi şi, din păcate, nu ştim cum şi când să ne oprim.
Poate am eu probleme de gândire, concepţii prea înapoiate pentru vârsta mea, însă chiar nu văd rostul acestei invazii de non-valori cu care ne confruntăm de ceva timp încoace şi nici nu înţeleg mentalitatea celor care o primesc cu braţele deschise.