Sinaia. Episodul 3/3 - "Ghidul pentru turişti"

Cu o mică întârziere din pricina începutului anului universitar, revin astăzi cu ultimul episod al (ne)îndrăgitului vostru serial, "Sinaia". Aşa cum am promis la sfârşitul postului anterior, mă voi concentra acum asupra câtorva îndrumări pentru cei ce îşi doresc o vacanţă perfectă la munte, la mare etc. Aşadar, să încep:

1. Găsirea locului şi a cazării: Sinaia este un loc foarte frumos şi foarte liniştit pentru cei care vor să scape pentru câteva zile de aerul infect din Bucureşti sau din orice alt oraş. Dacă nu vreţi Sinaia şi vreţi alt loc, sub nicio formă nu alegeţi Buşteniul. Nu aveţi ce vedea şi s-ar putea să aveţi câteva surprize la cazare. De exemplu, dacă alegeţi să vă căutaţi cazare prin Internet, mare atenţie la ce vă răspunde proprietarul. Dacă acesta vă zice ceva de genul "Să vedem ce putem face", atunci puteţi fi siguri că vă va lăsa cu ochii în soare. În cel mai fericit caz vă va caza la un vecin descreierat şi beţiv care va intra de trei ori peste voi în cameră seara, spunând de trei ori aceeaşi chestie şi uitând de precedentele sale vizite. O spun din experienţă proprie.

2. Drumul cu trenul: Dacă circulaţi cu un tren accelerat, asiguraţi-vă că v-aţi uşurat înainte de a urca în el şi că nu veţi fi nevoiţi să utilizaţi wc-ul din dotare. Noi fiind în anul 2009 d.Hr, budele dintr-un tren accelerat sunt foarte puţin diferite de cele din 2009 î.Hr. Dacă totuşi sunteţi nevoiţi să le folosiţi, vă dau câteva sfaturi:
2.1. Pentru a localiza wc-ul, luaţi-vă după duhoare. Aceasta nu se va abţine de la a dărâma uşa care desparte zona wc-ului de restul vagonului şi de la a se instala pe tot culoarul de trecere şi, eventual, în compartimente.
2.2. Nu încuiaţi uşa. S-ar putea să se blocheze şi să nu mai ieşiţi prea curând, iar respiraţia nu vi-o puteţi ţine până îşi va da cineva seama că sunteţi blocaţi acolo. Luaţi pe cineva să vă ţină de şase sau, dacă sunteţi pe cont propriu, atârnaţi de usa o hârtie pe care să scrie "Ocupat".
2.3. Nu încercaţi să trageţi apa. Nu veţi reuşi. Există un buton acolo pe care ar trebui să îl folosiţi în acest scop, însă credeţi-mă că el nu funcţionează. Eu am apăsat de trei ori pe el şi pentru un moment m-am gândit că acela ar putea fi de fapt vreun semnal de alarmă şi că în următoarea secundă ceata de controlori din tren va năvăli peste mine.

3. Drumeţiile: Vreţi să porniţi într-o plimbare mai lungă în grup. Să zicem...pe şoseaua dintre Sinaia şi Buşteni sau de la Gara din Sinaia până la Hotel Riviera. Dacă nu sunteţi siguri că vă îndreptaţi în direcţia bună, nu ezitaţi să întrebaţi pe cineva. Dacă auziţi pe cineva din grup spunând "Cred că pe aici trebuie să o luăm." sau "Parcă pe aici am luat-o şi ultima dată.", atunci puteţi fi siguri că direcţia corectă este cea opusă celei indicate de persoana respectivă.

4. Restaurantele:
4.1. Când intraţi într-un restaurant să mâncaţi, aveţi grijă unde şi pe ce călcaţi. Eu am călcat o dată pe un rest dintr-o murătură.
4.2. Cum recunoaşteţi un chelner bun? Pentru a răspunde la întrebare, vă redau, din memorie, următorul dialog:

Chelner: Bună seara. Ce comandaţi?
Eu (după ce soră-mea zice ce vrea):...Şi eu vreau o ciocolată caldă cu rom şi frişcă.
Chelner: Şi...ciocolata caldă o doriţi...acum?
Eu (în gândul meu): Nu, o vreau mâine seară, înainte să urc în tren şi să plec acasă. (cu voce tare): Da. ACUM!

Un chelner bun nu ar mai fi pus o asemenea întrebare. Ca să nu mai vorbim de faptul că ciocolata caldă cu rom numai gust de ciocolată caldă cu rom nu avea.

5. Magazine: Nu vă speriaţi dacă vedeţi nişte magazine ciudate în staţiune. Scopul lor este tocmai acela de a atrage clienţii prin cele mai neobişnuite moduri cu putinţă. Să vă dau un exemplu. În Sinaia am trecut pe lângă un magazin care se prezenta în felul următor: la geam erau postate nişte gratii de care erau atârnate, pe un rând, cinci mărci diferite de bere, iar fix deasupra lor, trei pantofi. Am vrut să intru să intreb dacă pantofii se servesc la halbă sau la sticlă PET, dar nu ştiu din ce motive nu am mai făcut-o.

6. Telegondolă/Telecabină: Dacă sunteţi claustrofobi şi/sau aveţi rău de înălţime, nu vă urcaţi în telegondolă sau în telecabină. Dacă totuşi nu aveţi de ales, pe toată durata urcuşului încercaţi să vă căutaţi activităţi care să vă distragă atenţia de la un eventual atac de panică. Faceţi poze interiorului, discutaţi cu cine mai e cu voi, închideţi ochii şi imaginaţi-vă pe o insulă tropicală etc. Nu staţi încremeniţi înăuntru, nu spuneţi fraze de genul: "Aoleu Doamne! Aoleu Doamne! Aoleu Doamne! Dacă se rupe cablul? Dacă expolodează cabina? Dacă se blochează? Dacă....?" Poate veţi supravieţui "călătoriei", însă nu veţi scăpa de traumele de după coborâre. A doua şi a treia oară însă, va fi cu mult mai bine şi vă veţi urca mult mai optimişti. Credeţi-mă pe cuvânt. Aveţi în faţa o paranoică ce a reuşit să îşi vindece groaza de aceste mijloace de transport în comun în doar o singură după-amiază.


Acestea sunt principalele sfaturi pe care trebuie să le reţineţi şi să încercaţi să le puneţi în aplicare.
Acestea fiind spuse, închei aici trilogia. Mulţumesc pentru atenţie şi vă doresc o vacanţă viitoare cât mai reuşită.