30 de ani de Metrorex

Se pare că anul acesta este plin de motive de petrecere. Astfel, pe lângă deja cunoscutele sărbători naţionale, religioase şi împrumutate de la străini, din lipsă de creativitate, avem de-a face şi cu câteva sărbători ale oraşului. După ce toţi locuitorii oraşului am sărbătorit cu mai mult sau mai puţin fast o sută de ani de la înfiinţarea RATB-ului (să ne trăiţi, încă o dată), pe data de 19 noiembrie avem ocazia să îl celebrăm şi pe colegul de breaslă, Metrorexul. Cei ce îl utilizează frecvent nu au putut să nu remarce faptul că pe geamul din faţă al fiecărui metrou stă lipit numărul 30. Şi nu, acesta nu este numărul de sinucigaşi care s-au aruncat în faţa metroului această lună, ci este chiar vârsta pe care Metrorexul o împlineşte în acest an. Aşadar, de 30 de ani el ne oferă soluţia salvatoare la aglomeraţia, duhoarea, nesimţirea, hoţii de buzunare, specimenele umane şi ambuteiajele, toate cauzatoare de crize de nervi, traume irecuperabile, limbaj trivial, din mijloacele de transport de suprafaţă. De 30 de ani el ne oferă facilităţi la care celelalte popoare ale lumii doar visează. Iată şi care sunt acestea:

Cerşetorii

Poate cei mai fideli călători, deşi sunt din ce în ce mai puţini din pricina înlocuirii fiarelor pe roţi cu nişte trenuri mai arătoase, aceştia îşi câştigă pe drept statutul de "ambasadori ai metrourilor". De la oameni în toată firea, până la copii, cu miei în braţe, câini sau alţi copii, şi femei în călduri (umbla în trecut una pe Magistrala 3, Griviţa-1 Mai), aceştia îşi desfăşoară activitatea de dimineaţa şi până seara, întreţinând atmosfera cu spectacole tragi-comice, având ca temă comuna "Nu am mamă, nu am tată, nu am bani, dar am şapte fraţi, cinci surori şi înca doi hermafrodiţi". Ocazional, trupa este spartă de apariţia unor artişti, cum ar fi jongleri cu mingiuţe şi săbii, cântăreţi la acordeon, chitară acustică, vioară, tobă sau afoni. Biletele la aceste spectacole se pot achiziţiona de la casele de bilete din incinta staţiilor de metrou. Ele sunt mai mult cunoscute sub numele de "cartele de călătorie".

Sistemul de succedare a trenurilor

Beneficiarii acestuia sunt bugetarii, elevii şi studenţii care învaţă dimineaţa, persoanele care vor sa plece din oraş cu trenul, la sfârşitul săptămânii, şi aleg să meargă până la gară cu metroul. Cum se desfăşoară acest sistem. Din fericire călătorii nu contribuie prea mult. Este suficientă o simplă lipsă de organizare şi, uneori, un pic de nesimţire din partea mecanicilor pentru a se ajunge de la un interval de succedare de zece minute în timpul săptămânii şi un sfert de oră în weekend la douăzeci de minute în timpul săptămânii şi vreo douăzeci şi cinci în weekend. Implicit, această mică eroare de sistem cauzează şi "mici" înghesuieli în interiorul metroului, astfel că uneori ajungi să stai şi câte o oră în staţie, în aşteptarea unui metrou în care să poţi încăpea cât de cât.

Sinucigaşii

În rândul persoanelor supărate pe viaţă a devenit o modă să te omori aruncându-te în faţa metroului. În general, acestea sunt persoane atât de supărate pe viaţă şi pe societate, încât se hotărăsc şi ele să supere viaţa şi societatea prin îmbrăţişarea şinelor de tren şi blocarea circulaţiei câteva zeci de minute bune, dacă nu cumva şi ore. Supăratul moare, responsabilii cu recoltatul mortului şi repornirea circulaţiei sunt prea marcaţi pentru a-şi face treaba, călătorii se enervează.

Deraiaierile şi opririle ÎNTRE staţii

Când îţi este lumea mai dragă, altfel spus, când eşti în întârziere şi te grăbeşti să ajungi cât de repede se poate la destinaţie, se întamplă ca metroul ori să se emoţioneze şi să se impiedice, ajungând pe şinele vecine, ori să se ruşineze să mai intre în staţie. Cazurile în care metroul deraiază sunt rare, însă cele în care rămâne între staţii sunt zilnice. În funcţie de norocul fiecăruia, acesta staţionează de la zece secunde până la cinci minute, în fiecare staţie sau o dată la cinci staţii şi fără anunţuri de genul: "Stimaţi călători fraieri, vă vorbeşte mecanicul de tren. Azi nu am chef de muncă. Ia staţi voi puţin între staţii până îmi revine cheful" sau "Din pricina unor probleme de organizare pentru care, evident, nu ne asumăm răspunderea, suntem obligaţi să ne (mai) luăm o pauză de cafea".

Televizoarele

Precum am zis mai sus, cerşetorii sunt din ce în ce mai puţini, astfel că Metrorexul s-a văzut obligat să găsească noi metode de destindere a călătorilor: LCD-uri în fiecare staţie. Călătorii au astfel ocazia să urmărească de la ştiri şi bârfe până la scurte articole de cultură generală. Şi cum orice minune nu ţine prea mult, se întâmplă ca de foarte multe ori în loc de ştiri referitoare la greve şi gripă porcină sau bârfe despre Angelina Jolie şi Brad Pitt să apară texte de genul "Windows is shutting down" sau ceva probleme cu IP-ul.

Grevă

Pentru că angajaţii Metrorex îşi suprasolicită glandele sudoripare oferindu-ne condiţiile de lux mai sus descrise şi pentru că nesimţiţii din Guvern nu le răsplătesc eforturile aşa cum consideră că merită, s-au hotărât să intre şi ei în grevă. Iniţial în mod sigur de la 1 noiembrie, ulterior s-au răzgândit şi au rămas la "probabil cândva în luna noiembrie". Cei 650 000 de fericiţi care circulă zilnic cu metroul nu vor avea altceva de făcut decât să se orienteze către RATB-ul morţii sau către mersul pe jos. Şi să nu ne aşteptăm ca RATB-ul să suplimenteze numărul de utilaje cu această ocazie, deoarece acesta este probabil ultimul lucru pe care îl vor avea în vedere.


În concluzie, să nu îndrăznim să ne mai plângem de orice aparţine sferei Metrorexului, deoarece la capitolul "condiţii de călătorie" nici metroul din Paris nu are tupeu să se compare cu cel din Bucureşti.