Am câştigat la loterie. Fără ca măcar să particip. Dovada, mai jos. (click pe imagine pentru mărire) Acum vă rog să mă scuzaţi. Mă duc să îmi şterg lacrimile de fericire, să-mi pudrez nasul şi să aştept televiziunile care vor să mă intervieveze.
Să începem cu un mic sondaj: deschizi Internetul şi intrii pe pagina ziarului Playboy sub acoperire (cunoscut şi sub numele de Libertatea). Citeşti bârfele plaiurilor mioritice şi, din scroll în scroll, ajungi la următorul titlu: "Lady Gaga: "Vibratorul mă face fericită"". Ce faci? Intrii să vezi ce are atât de interesant individul numit "vibrator" de îi provoacă fetii o asemenea dereglare hormonală şi neuronală sau îţi pui mâinile în cap şi îţi spui: "Doamne Dumnezeule! Ce ziar o mai fi şi ăsta?" (ori alte reacţii asemănătoare). Eu, personal, înclin puternic spre şi chiar aplic a doua variantă. Şi nu neapărat pentru că aparţin sexului feminin şi aş privi această pseudo-personalitate ca o insultă la adresa esenţei feminine, ci pentru că pur şi simplu nu înţeleg mecanismul de gândire al unei anumite părţi a mass-mediei, care promovează excesiv astfel de "fenomene". Nu generalizez, spunând că întreaga presă, scrisă şi audio-vizuală, se ocupă de astfel de ştiri-bombă, nici nu particularizez, deoarece ziarul mai sus menţionat nu este unica sursă a unor astfel de informaţii. Ideea este că în ultimii ani am ajuns să fim îmbâcsiţi cu ştiri şi reportaje despre persoane care se doresc a fi vedete, gen: Simona Sensual, Sexy Brăileanca, Sexy Tripletele, Blonda lu' Bote etc. (nu le mai menţionez pe cele din afară). Răsfoieşti ziarul şi vezi ştiri de genul: nu ştiu ce cântăreţ/cântăreaţă si-a cumpărat mazăre de la taraba din Obor, alături de un prim-plan cu traista sa şi un titlu cât Autostrada Soarelui, să îl vadă şi cel mai chior cititor, ori că vedeta X s-a împiedicat din cauza tocurilor sale de paişpe şi a căzut cu nasul fix într-un...deşeu toxic. Sau deschizi televizorul şi vezi un super-reportaj cu Marean Gherţoiul cel Bengos, alături de palatul şi haremul lui. Ca să nu mai vorbim de faptul că toate anti-talentele, cu voci de spart geamurile şi crăpat pereţii, sunt considerate mari artişti/artiste, diamante neşlefuite ale muzicii, Pavarotti de Pantelimon sau alte astfel de apelative. Avem şi noi valori, care însă sunt lăsate la naftalină şi scoase de acolo cu scopul de a mai varia puţin informaţia. Şi nu este numai presa de vină, ci şi publicul care pare să guste acest tip de jurnalism, devenit deja o tendinţă. Pentru că noi facem rating OTV-ului atunci când dă pe post poza cu unghia netăiată a Elodiei, noi cumpărăm ziare şi reviste de tipul celor descrise mai sus, dându-le de înţeles că asta vrea poporul, deci asta trebuie să primească şi de acum încolo. Ne transformăm, unii dintre noi, în nişte consumatori de imoralităţi şi amoralităţi şi, din păcate, nu ştim cum şi când să ne oprim. Poate am eu probleme de gândire, concepţii prea înapoiate pentru vârsta mea, însă chiar nu văd rostul acestei invazii de non-valori cu care ne confruntăm de ceva timp încoace şi nici nu înţeleg mentalitatea celor care o primesc cu braţele deschise.
Mă trezesc eu frumuşel astăzi de dimineaţă şi mă duc la baie cu gânduri măreţe, acelea de a-mi da vreo două ape peste faţă şi de a face un duş. Aşadar, intru în baie, dau drumul la robinetul de la chiuvetă şi aud....ceva. Ce spunea acel ceva? Acel ceva spunea o chestie care semăna cu: "Ţeapă, fraiero. Azi dimineaţă iar nu ai apă caldă". Acum, eu nu vreau să acuz pe nimeni. Nici pe cei de la RADET, care probabil iar repară conducte, fără să anunţe poporul, nici blocul, unde probabil cineva îşi monta/repara contoare, fără să pună un amărât de afiş pe care să scrie: "Dragi vecini de la apartamentul 105 şi care oţi mai fi, în dimineaţa asta vă lăsăm fără apă caldă". Nu mă mai plâng pentru că este deja cunoscut faptul că nesimţirea este cel mai de încredere tovarăş al românului, iar eu m-am obişuit cu situaţia de faţă. Mă gândesc că poate a ajuns criza şi la acest nivel: să lăsăm omul fără apă caldă, că şi-aşa foloseşte prea multă. Sau, hai mai bine să fraierim noi, mai marii capitalei, toţi oamenii, să le oprim apa, să le spunem că facem nu ştiu ce lucrări de modernizare/reparare/înlocuire a conductelor şi să justificăm astfel banii pe care li-i luăm. Sau poate că apa caldă o fi şi ea bugetară şi a intrat în cele zece zile de concediu forţat, ori i s-a impus program de lucru mai scurt. Până aflu răspunsul exact, înapoi cu igiena câteva sute de ani. Încălzeşte-ţi într-o oală apa rece care îţi este furnizată, dintr-un imens altruism, şi toarnă-ţi-o în cap (mai grav dacă rămâi şi fără apă rece şi fără gaze). Nu ne supărăm pentru că oricum noi, românii, suntem cu cel puţin 40 de ani în urma popoarelor civilizate din Europa. Dar, cum bine îmi zicea cineva nu cu foarte mult timp în urmă, ne sacrificăm dacă asta ne scoate din criză.
Acum, după-amiaza, apa caldă dă semne de revenire. Să mă grăbesc să mulţumesc cuiva sau să aştept să văd ce se întâmplă în dimineţile următoare?
Veve: Buna seara, stimaţi telespectatori, şi bine v-am găsit în această seară la un nou episod al serialului dumneavoastră preferat, “Căutând-o pe Elodia”, difuzat în cadrul emisiunii dumneavostre preferate, “Veve în direct”. În episodul x sute de astăzi, mega, ultra bombă: Elodia a fost gasită, zăcând în mai multe tomberoane din Bucureşti. Rămâneţi cu noi pentru mai multe detalii de la feţele locurilor, transmise de reporterul nostru de teren, Cristina. Cristina?
Cristina: Mulţumesc, Veve. Ne aflăm aici, în sectorul 7, la parterul etajului al 4-lea, şi transmitem în legătură cu un membru al binecunoscutei Elodia. După cum bine ştiţi, dupa cele x sute de episoade transmise în direct şi în exclusivitate în cadrul emisiunii "Veve în direct", am ales să facem şi un reality show pe teren. Veve?
Veve: Da, stimati telespectatori. Aşa cum ştiti, astazi se implinesc doi ani de la dispariţia Elodiei, un an de cand NASA a acceptat să ne pună la dispoziţie Telescopul Hubble, trei luni de când spiritiştii noştri au încercat, fără succes, să ia legatura cu sufletul său zbuciumat, patru zile de când am primit pe adresa televiziunii poze cu rămăşitele ei şi tomberoanele aferente şi, iată, zece minute de când detectivii noştri particulari au luat cu asalt acele zone, ajutaţi fiind de membrii echipajului de urgenţă de la REBU. Cristina, ce spune membrul Elodiei? Emoţionat de întâlnirea cu celelalte părţi ale corpului?
Cristina: Da,trebuie sa menţionez că membrul acesta sufera de o boală rară, aceea că are minte şi coordonare proprie. Deşi nu se ştie cât timp a trecut de la despărţirea sa de trup, acesta este intact, având doar nişte zgârieturi uşoare pe antebraţ. Acesta pare încântat de faptul că noi, televiziunea popoului, am reuşit să gasim toate părtile si să încercăm să le reunim, ca şi Isis găsindu-l pe Osiris..dar debităm. Să ascultăm acum declaraţia acestui membru al Elodiei, care, din greşeala a luat în loc de microfon un cuţit şi se îndreaptă entuziasmat către mine. Ai legătura în studio.
Veve: Iată, stimaţi telespectatori, o scena incredibilă, senzaţională, în direct, în exclusivitate şi, dacă vreţi, şi în reluare, numai la OTV: reporterul nostru este fugărit de mâna diabolică prin tot cartierul. Doamna mână, doamna mână, spuneţi-ne, vă rog, ce simţiţi în aceste momente?
(În fundal: Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaajutoooooor ....... aaaaa... aaaaaaaaa ajutooooooor)
Veve: Incredibil, senzaţional. Până reporterul nostru reuşeşte să îşi oprească multiplele hemoragii interne şi externe, noi vă prezentăm graficul ratingului făcut de postul nostru tot timpul cât ne-am ocupat de acest caz. Precum vedeţi, nu am avut concurenţă pe tronsonul orar în care am difuzat emisiunile. Din păcate nu ne-a încăput pe hârtia aceasta tot graficul, ci doar un sfert din el, dar vă asigur că liniuţa din dreptul OTV urcă şi înfrânge la o diferenţa zdrobitoare celelalte posturi concurente.... Da...avem informatii noi...reporterul nostru şi-a revenit. Relatează în direct şi în exclusivitate pentru dumneavoastră dintr-o alta zonă. Acolo se pare că se află scalpul Elodiei. Spune-ne, Cristina, cum arată scalpul?
Cristina: Huh,huh....pfew....Într-un final echipa SMURD a reuşit să mă intubeze, drept pentru care voi încerca să nu imi ridic vocea, doar ca să vă ridic vouă ratingul...Păi bine, mă, dobitocilor, în contract nu scria că vreţi să mă duc pe teren ca să fiu jupuită de vie. După ce am fost alergată de o mână ucigaşă, nici că voi lua interviuri psihopaţilor din colţul drept al ecranului, ce se dau drept politişti, şi nici cameramanului care, apropo, nu mai este în spatele camerei, ci se autosatisface cu mâna Elodiei, scuzându-se că doreşte să fotografieze proba. Aşa. Deci eu acum plec de aici cu singurul picior rămas în cateva ţesuturi şi un muşchi să fac un duş si vin în cincisprezece minute să îmi dau demisia. Dumnezeii vostri de emisiune...
Veve: Aici se incheie emisiunea noastră din această noapte. Cu multe peripeţii şi răsturnări de situaţii, aşa cum v-am obişnuit de la început şi până în prezent. Nu iţi face probleme, domnişoară Cristina. Oricum aveam de gând să te concediez după această emisiune, deoarece am informaţii certe că tu ai fost cea care a lăsat uşa de la ghenă deschisă, împuţind tot platoul.... Stimaţi telespectatori, vă aşteptăm şi mâine la o nouă ediţie a emisiunii "Veve în direct". În episodul de mâine, Elodia va fi reasamblată şi ne va putea oferi un interviu în exclusivitate nouă, OTV, televiziunea poporului, cea mai bună televiziune de la începutul începuturilor începuturilor şi până în zilele noastre. La revedere.
Cristina: Am terminat aici. Gata, băieţi. La revedere. Oricum vroiam să mă duc la Realitatea. Plătesc mai bine….(transmisie întreruptă)
Precum bine ştiţi, elevii sunt nemulţumiţi de ideea scoaterii unei ore de educaţie fizică din programă, motiv pentru care ei au realizat un filmuleţ prin care să demonstreze lipsa condiţiei fizice a elevului român şi necesitatea acelei ore în dezvoltarea lui fizică armonioasă.
Şi dacă tot se doreşte introducerea controlului psihologic obligatoriu pentru profesori, eu personal aş propune şi un control psihiatric obligatoriu pentru elevi. S-ar putea să aveţi câteva surprize. Dar este doar o simplă sugestie...
Sunt şi eu om. Ca orice om, mi se întâmplă sa mai greşesc: mai mănânc o literă dintr-un cuvânt, mai pun una în plus, le mai inversez pe altele, etc. Aşadar, dacă vedeţi un cuvânt stâlcit sau o greşeală de orice fel, nu săriţi cu parul. Am mania de a reciti postările de peste cincizeci de ori şi după ce le public. pentru a mă asigura că totul este în regulă, deci eventualele greşeli vor fi corectate.
Sussemnata declar pe proprie raspundere urmatoarele:
M-am născut în Bucureşti, pe data de 13.05.1990, ora 12:45, la Maternitatea Polizu.
Am absolvit Colegiul Naţional "Mihai Viteazul", profil matematică-informatică.
Am fost redactor în ziarul liceului timp de un an şi jumătate. Continuu colaborarea şi în prezent.
Am vrut să urmez Facultatea de Jurnalism. Am sfârşit prin a intra la Politehnică, Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei.
Posed: o corcitură albă de caniş cu încă ceva, un peruş albastru, două telefoane Nokia, un telefon Sagem (le folosesc doar pe primele două), un laptop marca Dell, o cameră marca Sony de 7.2 mp, un mp4 player marca Zipy Coyote de 4 GB.
Am oroare de: insecte, înălţime, spaţii închise, spaţii aglomerate, dentişti, saloane de spital, RATB.
Mai multe informaţii referitoare la persoana mea fizică pot fi aflate din postările de pe blog.
Mulțumim
-
Adrian Georgescu
Mulțumim
Asta voiam: o echipă națională care să nu ne lase să-i vedem meciurile pe
scaun. Să avem din nou inimile în gât și ochii măriți...
Vocea interioara
-
Numele meu nu contează, de fapt, EU nici nu exist, există doar EL. Cât
despre mine, pot spune că m-am născut al doi-lea şi resimt asta la fiecare
răsuflare...
Valea Electronicii
-
*Valea Electronicii*
Impulsul de a scrie s-a diminuat consistent în ultimii ani. Probabil că o
să recuperez pofta asta într-un viitor mai mult sau mai p...
Ce rochie celebră de seară aș purta
-
Când am primit tema să scriu despre rochii de seară, mi-am dat seama că –
hei! – nu am nici măcar una în șifonier. Sunt o mare fană a rochiilor, dar
a ro...
...And We Meet Again!
-
LATER EDIT: Din cauză că Blogspot şi Facebook sunt certaţi, noul blog este
aici: https://oanadobre.wordpress.com/
După patru ani, mi s-a făcut suficient ...
Imobiliare și oameni: vecinul vrea să se înalțe
-
Să zicem că stați într-o curte cu alte 3 familii cu care sunteți rude. Au
fost mai mulți frați, lucrurile s-au împărțit, vechile magazii și grajduri
au ...
Curaj vs. inconștiență - Pericol la înălțime
-
După moartea surorii sale Shiloh, Jax este încurajată de Luce să facă o
expediție în Thailanda în onoarea ei, pe cel mai periculos traseu existent